vineri, 29 februarie 2008

Un sfert dintre copii amercani nu stiu cine este Hitler



Cultura e invers proporţională cu venitul pe cap de locuitor. PIB-ul zdravăn dăunează grav inteligenţei. Par concluzii absolut fireşti, după ce afli cum se prezintă, zilele astea, măreaţa naţiune americană. O organizaţie din Washington a avut proasta inspiraţie să finanţeze un studiu din care să rezulte gradul de instruire al elevilor de 17 ani. N-au fost puse în discuţie cunoştinţele din domenii supranaturale, ci lucrurile care ţin de cultura generală. Rezultatele, înduioşătoare.
Cam un sfert dintre respondenţi au ridicat din umeri, întrebaţi fiind cine a fost Adolf Hitler. 10 procente au decretat cu seninătate că este numele unui fabricant de arme. (De-ar fi fost numai atât...) Doar unul din trei adolescenţi a fost în stare să identifice replica „Nu vă întrebaţi ce poate face America pentru voi, ci ce puteţi face voi pentru America” drept parte a unui discurs ţinut de preşedintele Kennedy. O bună parte dintre respondenţi n-au reuşit să răspundă corect la întrebarea „Ce anume garanteză libertatea de expresie şi cea a religiei?” Ce-i drept, a fost mai uşor să aleagă varianta „Bunul simţ”, chiar dacă aceste beneficii au fost obţinute de pe urma Declaraţiei Drepturilor Omului. Documentul cu pricina datează din secolul al XVIII-lea, iar chestionaţii s-au născut cu trei veacuri mai târziu.
Doar doi din cinci tineri americani au putut încadra Al Doilea Război Mondial în perioada corectă, chiar dacă li s-a oferit o marjă de 50 de ani. Cât despre inamicii pe care SUA i-au avut în conflictul respectiv, adolescenţii n-au ezitat să spună că aceştia au fost Iranul şi Cuba.
Cu literatura a fost şi mai dramatic: mai puţin de jumătate dintre respondenţi au avut capacitatea de a asocia un nume ca Oedip cu personajul aferent. 50% dintre puşti n-au fost capabili să precizeze nici subiectul celebrului roman 1984.
Hillary sau Jackie?
Nici măcar chestiunile ce ţin strict de formarea propriei ţări nu le sunt la îndemână liceenilor de 17 ani. Mai mult de un sfert dintre ei susţin că descoperirea Americii a avut loc după 1750, în timp ce un „nucleu dur” de 2% e necruţător: Columb a traversat Atlanticul după 1950.
Nu e o noutate că americanii nu strălucesc la capitolul instruire. Jay Leno îi pune periodic „în valoare”, în show-ul său televizat. Nu de mult, într-unul dintre sondajele sale de stradă, le-a prezentat trecătorilor fotografiile candidaţilor la Casa Albă. Hillary Clinton a fost „identificată” prompt drept Jackie Kennedy.
Nici britanicii nu s-au dovedit a fi nişte „lumini”: recent, un studiu realizat în Regatul Unit s-a soldat cu două verdicte ameţitoare: Sherlock Holmes a existat, iar Churchill a fost un personaj fictiv.
Românii se pot consola cu gândul că, deşi stau cu mult mai prost decât americanii şi englezii la diverse capitole, se descurcă onorabil la întrebări de minimă rezistenţă culturală. Măcar atât.

Tupeul




Intotdeauna am fost de parere ca experienta si munca sustinuta pot fi garantii ale succesului. Am crezut mereu ca daca iti faci treaba bine, iti respecti indatoririle fata de cei din jur poti fi considerat un om de nadejde. Nu mi-a trecut prin cap nici o clipa ca reteta este incompleta din cauza tupeului, care mie, recunosc, imi lipseste. A nu se confunda atitudinea ferma cu tupeul. Nu, ar fi gresit.
Dupa definitia mea, tupeul este starea care te scoate din anonimat atunci cind n-ai nimic de oferit sau esti nesigur pe tine. Vrei sa pari lider de opinie? Simplu! Iti contrazici partenerii de discutie, de multe ori fara a oferi argumente. Vrei sa iesi ca paduchele in frunte? Si mai simplu — te iei de om fara nici un motiv si oricum ai cistig. Daca nu-ti raspunde cu aceeasi moneda, zimbesti superior si te bucuri ca, uite dom’le, l-ai invins. Daca riposteaza, e la fel de bine. Oricum ai atras atentia, adica tocmai ce ai vrut.
Oriunde intorc ochii vad indivizi gata-gata sa-ti sara in spinare, sa ti se urce in circa si sa arate lumii cit sint ei de tari. La semafor mereu este fie cite un pieton care se imbrinceste ori cite un sofer care trece pe “rosu”, asa, ca vrea el sa fie tare. In magazin mereu se gaseste cite unul sa se bage in fata, iar la platit facturi mereu gasesc cite o functionara tifnoasa care imi cere bani fix cit scrie in factura si imi atrage atentia, pe ton superior, ca trebuie sa vin cu bani “ficsi” sau sa am marunt la mine? Ca ea n-are rest!
Si pentru ca eu nu fac parte dintre cei cu ego gonflabil, ce-mi ramine de facut? Sa ma obisnuiesc cu atitudinea lor sau sa ma cert cu ei?

vineri, 15 februarie 2008

Statusuri pentru messenger



  • Joc nfs ps ... ca asta ne da maine la examen:))


    If you're a little fluffy ping gay bunny ... disturb me


    Ma uit la meciul cu Dinamo...puteti deranja:)


    Un om cu un singur ceas stie cit e ora.Un om cu doua ceasuri nu este sigur niciodata.

    Anticipari negative conduc la rezultate negative. Anticipari pozitive conduc la rezultate negative.

    Cind un lucru iese prost, orice incercare de a-l indrepta nu face decit sa-l strice si mai mult.

    Lucrurile se inrautatesc inainte de a se imbunatati.

    Lasate singure, lucrurile se desfasoara de la prost la mai prost.

    Orice lucru care incepe bine se sfirseste prost. Orice lucru care incepe prost se sfirseste si mai prost.

    Lucrurile incep sa mearga prost, toate deodata.

    Singurul mod de a descoperi limetele posibilului este de a trece in domeniul imposibilului.

    Anumite lucruri sint imposibil de cunoscut. Dar este imposibil de aflat care sint aceste lucruri.

    Universul este nu numai mai straniu si mai enigmatic decit ne imaginam, dar el este mai straniu si mai enigmatic decit ne putem imagina.

    Informatia se deformeaza cind trece spre nivelele ierarhice superioare.

    Intr-o intreprindere, confuzia creste odata cu nivelul ierarhic.

    Expansiunea inseamna complexitate, iar complexitatea conduce la dezagregare.

    Odata ce ai deschis o cutie cu rime, singura solutie de a le inchide din nou este sa folosesti o cutie mai mare.

    Pentru un biciclist, indiferent in ce directie o ia va fi la deal si impotriva vintului.

    Dupa ce adaugi doua saptamini la termenul de predare a proiectului, datorita unor intirzieri neprevazute, mai adauga inca doua luni pentru intirzierile neprevazute care nu pot fi prevazute.

    Mai sigura este o pasare in mina decit una care zboara pe deasupra capului.

    Cu cit stirile proaste se transmit mai repede si mai detaliat,cu atit mai bine.

    Istoria nu se repeta, dar istoricii da.

miercuri, 13 februarie 2008

Desene de pe vremea lui Ceausescu...desene frate:)))



Poate sunteti interesati sa vedeti desene care nu mai sunt difuzate pe niciun post TV.who knows