sâmbătă, 1 martie 2008

Scrisoare catre Elena Basescu



Draga Elena, Iti scriu dintr-o cazarma. In momentul asta, in jurul meu e mult fum de tigara, sint multe glasuri groase si zbirniie cuvinte care incep cu "p" si cu "f". Stii tu cam ce cuvinte. Chiar daca nu le-ai auzit vreodata la Bamboo, le-ai auzit prin casa, cind taica-tau credea ca dormi.
Dar mai bine sa-ti spun de ce-ti scriu. N-am vrut, initial. Cind s-a pus problema acestui contraeditorial si am fost invitata la tastatura, am zis mai intii „pas“. Apoi, am mai facut citeva sinapse (stii si tu cum e, la noi, fetele, e putin mai anevoios) si mi-am dat seama ca, daca te las intr-o mina masculina, o sa iesi mai ciufulita decit propriul tau coc, la prezentarile alea de moda mai extravagante (chiar, cit iti ia, dupa ce cobori de pe podium, sa ti-l descilcesti?). Si am zis ca o sa o fac, totusi, eu. Ca sa te incurajez. Lumea in care tu tocmai ai capatat o functie, pisi, e o lume a lor, a barbatilor. O lume in care femeile – daca nu au biletele prin buzunar – nu sint ascultate. De-asta ti-a spus tatal tau, domnul presedinte Basescu, ca ar fi bine sa vorbesti mai rar si mai apasat. Ce a uitat sa-ti spuna a fost si sa vorbesti mai putin. Cu cit vei vorbi mai mult, Elena, cu atit iti vor pune mai mult la indoiala inteligenta. Sfatul meu e sa raspunzi oricaror atacuri cu o tacere prelunga. La fel si oricarei intrebari legate de presedintia Norvegiei. Eu, in locul tau, as reinventa politica prin tacere. As face din ea o lume a frumosului mut. O lume in care oamenii vorbesc numai prin atitudine. Ai vazut In the mood for love? E un film de dragoste in care, in loc sa-si vorbeasca, protagonistii se plimba pe rind pe niste scari. Uite-asa te-as vedea eu pe tine: plimbindu-te muta prin politica noastra, ca pe niste scari. Te-am privit, odata, la o prezentare si – desi purtai niste sandale cu talpi de 20 cm si nu aveai la dispozitie scari – mi s-a parut ca ai atitudine. Poate doar mi s-a parut, habar n-am. Daca n-o ai, iti iei si tu un profesor de pantomima sa te invete. Al doilea sfat pe care vreau sa ti-l dau ar fi sa nu te enervezi. Vezi tu, una e sa te enervezi pe Hrebe Jr. si sa-i dai papucii, o data la doua saptamini, alta e sa te enervezi pe tac-su si sa vrei sa-l dai afara din politica. Iti pune cineva demachiant in sticla de sampon si oja in cutiuta cu gene false, cind te afli in delegatie pe plan local (am inteles ca ala e planul tau preferat), nu te enervezi. Iti inlocuieste cineva discursul politic cu versuri din Catelus cu parul cret, nu te enervezi. Daca cumva, totusi, iti iesi din minti, aminteste-ti de sfatul nr. 1 si nu vorbi. Te-as mai ruga sa nu exagerezi cu decolteurile si nici cu siliconul. Ghiolbanii astia nu sint in stare sa aprecieze femeile sexy. Alea sase voturi pe care le-ai pierdut la alegeri cred ca au fost din cauza buzelor. Nu-i bai, insa nu exagera. Poate n-ar fi rau nici sa te indragostesti, la un moment dat, de un student sarac. Sau de vreun membru mai modest al OT PD-L de pe plan local. Nu mult, macar vreo doua-trei luni si tot ar fi bine. Nu in ultimul rind, as vrea sa-ti scoti din cap prostia aia cum ca ai fi putut fi aleasa datorita numelui pe care-l porti. E o timpenie. Ai fost aleasa pentru ca tara are nevoie de tine, Elena! Tara are nevoie de tine, noi avem nevoie de tine, eu am nevoie de tine (te-am vazut intr-o revista cu niste cizme misto si voiam de mult sa te-ntreb de unde le-ai luat). Iar daca vreodata o sa te plictisesti de politica, las-o naibii si fa-te lector universitar! Si lumea universitara are nevoie de tine!

Niciun comentariu: